Icoana Maica Domnului din Vladimir

Această piesă reia canoanele icoanei Eleusa Vladimirskaia, prototipul bizantin care, în secolul al XII-lea, a devenit palladium-ul Rusiei medievale. Prin tehnica electroformării se obţine un basorelief de mare precizie, ale cărui falduri şi arabescuri vegetale evocă vocabularul ornamental al perioadei paleologe. Ferecătura placată cu argint îmbracă întreaga compoziţie, lăsând vizibile numai chipurile, mâinile şi tălpile, evidenţiate cromatic printr-o pictură în ulei de tonalitate caldă.

În registrul superior, un nimb radiant sculptat integral în metal – cu raze lungi, ritmate radial – sugerează teofania luminii necreate şi amplifică tensiunea afectivă specifică tipului Eleusa, în care Pruncul îşi apropie obrazul de cel al Maicii. Profilul arcuit al chipurilor şi ochii migdalaţi trimit la maniera atelierelor constantinopolitane din epoca komnenă, adaptată aici la un limbaj de miniatură portabilă.

Rama treptat profilată, lucrată din stejar tonifiat, adaugă profunzime vizuală şi conferă stabilitate obiectului. Contrastul dintre patina întunecată a lemnului şi argintului pune în valoare delicateţea detaliilor cizelate şi subtilitatea gradaţiilor picturii.

Prin sinteza dintre materialele nobile – argint şi lemn de esenţă tare – icoana propune un dialog între tradiţie şi tehnologie: un obiect de cult destinat spaţiului devoţional privat, dar totodată o piesă de colecţie capabilă să aducă în context contemporan rafinamentul artistic al şcolii Vladimireene.