Icoana Maicii Domnului Portărița

Această compoziţie actualizează prototipul bizantin al Portăriţei, icoana considerată străjer al Mănăstirii Iviron din Muntele Athos, venerată pentru ocrotirea porţilor şi a călătorilor. Silueta frontală a Fecioarei, cu Pruncul şezând la stânga, este redată conform canonului paleolog, iar chipurile sunt lucrate în ulei prin fine suprapuneri de glasiuri calde, care conferă epidermei translucenţă şi vitalitate.

Ferecătura, obţinută prin tehnica electroformării şi integral placată cu argint, dezvoltă un registru ornamental dens, motiv floral ce aminteşte de broderiile liturgice din secolele XIV-XV. Aureola ambelor personaje este împodobită cu cristale policroame montate punctual, adăugând un accent luminescent şi concentrând privirea spre centrele teologice ale compoziţiei.

Ansamblul este încadrat de o ramă robustă din stejar tonifiat, cu ancadramente metalice cizelate la colţuri, dialogul dintre fibra caldă a lemnului şi luciul rece al argintului amplifică tensiunea vizuală caracteristică obiectelor de cult bizantine, punând în valoare atât sacralitatea, cât şi virtuozitatea tehnică a piesei.

Prin sinteza dintre pictura tradiţională şi meşteşugul metalurgic contemporan, icoana oferă colecţionarului o piesă de artă sacrală care transcende funcţia devoţională, situându-se la intersecţia dintre patrimoniu bizantin şi design artistic de înaltă clasă.